Ion şi Maria veneau noaptea de la disco şi scurtau drumul prin porumb. După un timp, Maria zice:
- Auzi, Ioane, eu am o presimţire!
- Ce presimţire, ai, Mario?
- Presimt că vrei să mă fuţi.
- Vai, tu, Marie, nici gînd! Pînă la nuntă, nu mă ating de tine.
Dupa încă 10 minute, iarăşi Maria:
- Auzi, tu, Ioane, eu am o presimţire! Presimt că vrei să...
- Vai, Marie, nu se poate una ca asta pînă la nuntă.
Şi tot aşa tot lanul. Mai e puţin şi se termină porumbul. La care Maria, nervoasă:
- Auzi, tu, Ioane, fute-mă odată, să scap de presimţirea asta!
Cheia ce mi-ai dat aseară -
Cheia de la poarta verde -
Am pierdut-o chiar aseară!...
Dar ce cheie nu se pierde?
Cheia ce mi-ai dat aseară
Mi-a căzut din turn,
Pe scară,
Şi căzând, mi-a stins lumina.
Cheia ce-am pierdut aseară
Am cătat-o ;
Dar pe scară
Era noapte ca şi-afară -
Noapte ca sub boltuita
Cupolă de mănăstire,
Când s-au stins pe la icoane
Lumânările de ceară.
Şi-am rămas în turnul gotic -
Turnul celor trei blazoane:
Al Iubirii,
Al Speranţei,
Şi-al Credinţei viitoare...
Şi-am rămas în turnul gotic
Domn pe-ntinsele imperii
Ale negrului haotic.
Şi-au trecut de-aseară clipe,
Şi-au trecut de-aseară ore,
Şi-ale zorilor aripe
Fluturatu-mi-au grăbite,
Ca şi clipele trăite
Pe-albul treptelor sonore.
Şi m-am coborât pe scară...
Dar pe cea din urmă treaptă
Cheia ce mi-ai dat aseară
Am găsit-o prefăcută
Într-o cupă albă, plină
Cu vin verde de cucută.
Şi pe cea din urmă treaptă
Am îngenuncheat
Şi-am plâns -
Căci pe cea din urmă treaptă,
Ca-ntr-o carte înţeleaptă,
Am citit în fundul cupei
Naufragiul ce m-aşteaptă!...