Într-o seară , Ion şi Mărie, dupa o ceartă înfocată , hotărăsc să nu-şi mai vorbească. Se pun ei în pat, iar Ion, care trebuia să se trezească de dimineaţă îi scrie un bileţel Măriei "Trezeşte-mă la ora 5". Dimineaţa, la ora 10, se trezeşte şi Ion. Nervos nevoie mare, se uită în pat şi găseşte un alt bilet "Este ora 5, boule. Trezeşte-te!"
Ce-au făcut ardelenii cînd au văzut prima dată avionul? S-au dus în pădure să-i caute cuibul!
# 2 #
Un bade ajunge din întîmplare pe plajă la nudişti, în timpul unui concediu agrar, şi se uită cam de multişor la un tip care făcea flotări; după un timp bunişor se apropie de el şi îl opreşte din activitate zicîndu-i:
- Ho, bă, opreşte-te că doară fătuca ţ-o fugit de mult de su'tine…
# 3 #
Un ardelean şi un lepros stau în închisoare. La un moment dat, leprosului îi cade o ureche... o ia şi o aruncă pe geam. După un timp, leprosului îi cade nasul... îl ia şi îl aruncă pe geam. După un timp, leprosului îi cade un deget... îl ia şi îl aruncă pe geam... Ardeleanul nu mai suportă:
-No, dupa cum bag de samă, 'mneata vrei să evadezi!
# 4 #
Legea lui Arhimede - varianta ardelenească:"Un lucru cioflincat într-un tău pociomostăşte hapt atîta apă pont cît îi tarhetu' lui."
# 5 #
Nişte savanţi mergeau prin Apuseni. La un moment dat, văd chiar în mijlocul drumului un căcat. Se opresc şi încep să se certe - dacă e de bărbat sau de femeie. Trece pe acolo un cioban. Îl opresc şi îi cer să medieze conflictul. Ciobanul stă, se uită atent la căcat, îl inconjoară, după care zice: "Apăi îi de bărbat !" "Dom'ne, dar cum poţi fi atît de sigur?" zic savanţii. "Apăi, 1: femeile sînt mai ruşinoase, nu s-ar căca chiar în mijlocul drumului, s-ar duce într-un tufiş; 2: după distanţa dintre căcat şi urma de pişat, e limpede că e de bărbat; şi 3: apăi eu l-am făcut !"
# 6 #
Doi ardeleni la cîmp...
- Ioane! Vezi că-ţi fute unu' nevasta'n cucuruz!
- D'apăi ce, îi cucuruzu' meu? E-al CAP-ului!
# 7 #
Horea se afla în faţa moţilor înfuriaţi, înarmaţi cu furci şi coase.
Horea: Apăi mai răbdăm, moţii miei, să murim noi de foame şi grofii să huzurească pe spinarea noastră?
Moţii : Nuu, Horea, pe ei!
Horea: Apăi mai răbdăm, moţii miei, ca noi să trăim în frig, în cocioabe, în timp ce grofii au palate?
Moţii : Nuu, Horea, pe ei!
Horea: Apăi mai răbdăm, moţii miei, ca noi să n-avem nimica, iar grofii să piardă banii noştri pe la jocuri de cărţi prin cazinourile din Europa?
Moţii nimic, linişte mormîntală! Horea e descumpănit şi se uită la un moţ mai bătrîn care într-un tirziu îi zice:
- Horea, dragul tatii, nu fi aşa mîniat, poate că nu i-o intrat tromfu'! (în Ardeal, tromf =atu la jocuri de cărţi)
