- Cînd am sosit în oraşul acesta nu aveam altă avere decît propria mea inteligenţă.
- Cu alte cuvinte, ai pornit de la zero, nu? îl apostrofă prietenul scoţian.
Căci Dumnezeu
Mi-a dat să scriu
Aceste rânduri.
Credeam,
Numai să privesc.
Le public,
Şi poate,
Din umbra unei terase,
Într-o după-amiază
Tăcută, cu soare,
Va trece o pasăre,
Departe,
Ca printr-un parc...
Gândeşte-te atunci
La fastuosul basm.
