Ardeleanul se întoarce de la spitalul unde bunica familiei fusese internată în stare gravă.
- Ei, care-i baiul? îl întreabă cei de-acasă, nerăbdători să afle veştile.
- No, bine, răspunde ardeleanul. Doctorii spun că a ieşit din criză...
- Asta-i fain! exclamă cineva din familie.
- ... şi a intrat în comă. Ce-o fi asta numai doctorii ştiu.
Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Şi pe lume plumb de iarnă s-a lăsat;
�I-auzi corbii!� - mi-am zis singur... şi-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca şi zarea, gândul meu se înnegri...
Şi de lume tot mai singur, mai barbar, -
Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
