Mi-e cerul o învolburare
Şi orizontul-plâns trezit
-nu adormiţi!
-nu adormiţi!

Am fost furată de o Carte
Şi împuţinată m-am simţit
Lipsită
De piatra care ţinea temelia
Zidirii mele în poem
cea care mă arăt lumii,
cu însetările,
cu flămânzelile,
cu trupul gol,
cu pieptul deschis
ca la operaţia pe cord

Eu asemeni vouă sunt,
să vă puteţi vedea,
ca într-o oglindă
interioarele inimii
în înflorirea lor ascunsă
în gând
eu asemeni vouă sunt...
să vă ştiţi cum sunteţi
cum nu sunteţi.

Lipsită de Cartea S fântă
împuţinată m-am simţit

Mi-era cerul o învolburare
şi orizontul
plâns trezit.
-Nu adormiţi!
citiţi din Cartea Sfântă