Horea se afla în faţa moţilor înfuriaţi, înarmaţi cu furci şi coase.
Horea: Apăi mai răbdăm, moţii miei, să murim noi de foame şi grofii să huzurească pe spinarea noastră?
Moţii : Nuu, Horea, pe ei!
Horea: Apăi mai răbdăm, moţii miei, ca noi să trăim în frig, în cocioabe, în timp ce grofii au palate?
Moţii : Nuu, Horea, pe ei!
Horea: Apăi mai răbdăm, moţii miei, ca noi să n-avem nimica, iar grofii să piardă banii noştri pe la jocuri de cărţi prin cazinourile din Europa?
Moţii nimic, linişte mormîntală! Horea e descumpănit şi se uită la un moţ mai bătrîn care într-un tirziu îi zice:
- Horea, dragul tatii, nu fi aşa mîniat, poate că nu i-o intrat tromfu'! (în Ardeal, tromf =atu la jocuri de cărţi)