Într-un compartiment de personal, prin Ardeal. Trenul cam pustiu, coridoarele goale, glasul roţilor de tren monoton. Un cetăţean singur într-un compartiment, cufundat în gînduri. Trenul opreşte într-o gară şi în compartiment intră un alt cetăţean, cu un picior de lemn. Dă bineţe şi cade şi el pe gînduri. Mai trec vreo două gări. Primul ocupant ciocăneşte discret în piciorul de lemn:
- Apăi, domnule dragă, nu vă fie cu supărare, frasin îi?
Posesorul, după un moment de chibzuială:
- Ba!
Linişte. Mai trece o gară.
- Paltin îi?
- Ba!
- Fag îi?
- Ba!
- Stejar îi?
- Ba!
- Gorun îi?
- Îi.
- Apăi, daca-i gorun, îi fain, că nu amorţăşte!