Cînd Beethoven a murit, a fost înmormîntat în curtea bisericii. Peste cîteva zile, beţivul satului trece prin cimitir şi aude nişte sunete ciudate din zona în care era înmormîntat Beethoven. Speriat, acesta aleargă la preot, să vină să asculte. Preotul s-a aplecat şi el deasupra mormîntului şi a auzit şi el nişte sunete ciudate. Speriat, a alergat la primar. Acesta a venit, a pus urechea lîngă mormînt, a ascultat un moment şi a spus: "Da, într-adevar, e simfonia a IX-a a lui Beethoven, cîntată de-andoaselea". Ascultînd mai mult, zice: "Uite, acum e simfonia a VIII-a. . . , a VII-a. . . , a VI-a. . . ".
Imediat, dîndu-şi seama ce se întîmplă, se adresă mulţimii strînse în cimitir: "Stimaţi concetăţeni, nu aveţi de ce să vă îngrijoraţi. Este Beethoven. Se descompune!"