Mare beţivan era iepuraşul. Într-o zi, se întîlneşte prin pădure, pe o cărare, cu lupul. Lupul se dădea cu o pereche de rotile pe care tocmai le achiziţionase. Trece lupul pe lîngă el, se opreşte. Iepuraşul, sprijinit cu o labă de un copac, cu sticla de ţuică în mînă, ameţit de tot, îl întreabă:
- Ia spune, măi lupule... hîc... de unde ai tu... hîc... rotilele alea aşa de... hîc... meseriaşe?
- Apăi eu nu beau toată ziua ca tine, nu dau banii pe băutură. Uite că am strîns şi eu nişte bani şi mi-am cumpărat nişte rotile.
Exact acelaşi lucru se întîmplă şi peste o lună, cînd lupul vine cu o bicicletă superbă... Aceeaşi întrebare, acelaşi raspuns: ‘Eu nu dau banii pe băutură’.
Peste încă o lună, lupul îi prezintă iepuraşului yahtul lui personal, ultraelegant, etc...
Mai trece o săptămînă. Lupul, prin pădure, se plimba. Deodată se aude un zgomot. Priveşte în sus şi îl vede pe iepuraş la bordul unui avion trăznet: baie, TV... confort, nu glumă.
Lupul holbează nişte ochi cît cepele, iepuraşul coboară şi lupul îl întreabă:
- Păi, bine, măi iepuraşule, de unde ai tu, un alcoolist, aşa ceva ?
- M-am făcut băiat cuminte, lupule, nu mai beau.
- Bine, bine, da’ de unde ai avut bani de aşa ceva?
- Simplu. Am vîndut toate sticlele de băutură.(