Veveriţoiul se întoarce acasă după o zi obositoare de căutat alune prin padure. Flămînd, intră în scorbură strigînd după veveriţă ca să-i pună masa. Dar veveriţa nu dădea nici un semn că ar fi acasă. Veveriţoiul aşteaptă o oră, aşteaptă două, veveriţa nu apărea şi începuse să se întunece. După o noapte întreagă în care nu închisese ochii nici măcar o clipă, pe la răsăritul soarelui, veveriţoiul o vede pe veveriţă venind agale spre scorbură. Blana ei era cam răvăşită, iar în ochi avea o sclipire ciudată. Îi iese alergînd în cale şi o întreabă "Ce-ai păţit, iubirea mea? Ce-i cu tine în halul ăsta? Unde ai fost toată noaptea?" Veveriţa îi răspunde cu un glas ce trăda oboseala "Vai iubitule! Dacă ai şti ce am păţit. M-a prins nenorocitul de bursuc şi m-a futut trei zile şi trei nopţi la rînd".
"Cum, fă, trei zile şi trei nopţi că ai lipsit o singură noapte de acasă!"
"Da, dar trebuie să mă duc şi maine şi poimîine".